Parenting necondiționat

Alfie Kohn este un nume arhi-recunoscut în domeniul educației. Ideile sale sunt în acord cu principiile Montessori și, din fericire, ajung la tot mai mulți părinți. Ne inspiră în cele 14 cărți și câteva sute de articole și îl putem asculta pe DVD-uri și conferințe.

Este unul dintre contemporanii cei mai vocali în critica notelor, a competiției și a recompenselor.

Una dintre cărțile sale, Parenting Necondiționat, ridică întrebări care dau de gândit oricărui părinte. Să ne privim sincer în oglindă și să tindem în fiecare zi spre o abordare cât mai armonioasă și blândă a parentajului. Să fim ghizi, parteneri și rezerve de iubire și răbdare pentru copii și pentru noi înșine.


Photo by Lubomirkin on Unsplash

 

 

 Principii de parenting necondiționat

  1. Ești sigur pe ceea ce ceri de la copil?

Este foarte sănătos să pui la îndoială ce ai de gând. Chiar și după ce ai acționat, ești liber să vezi mai limpede și să te răzgândești. Este perfect normal să îți asumi greșelile în fața copilului și să schimbi abordarea.

Tot ce contează este să previ tendința de a convinge copilul să facă ce vrei tu, de a-l manipula și de a-i imprima o direcție aleasă de tine. Ar putea oare să facă ce-ți dorești tu și dacă ajunge singur la concluzie, sau este nevoie de manipulare subtilă? Poți să accepți ca lucrurile să iasă diferit, mai puțin eficient decât ți-ai imaginat?

  1. Relația voastră e pe primul plan

În mod cert, să ai dreptate este mai puțin important decât o conversație al cărei final aduce claritate și armonie pentru toate sufletele implicate.

Esențiale sunt relația, conexiunea și respectul reciproc. Cooperarea armonioasă este cheie în procesul vieții. O aplicăm în timp ce descoperim și modelăm persoana mică din fața noastră, dar și în procesul personal de auto-cunoaștere sau de vindecare a propriului copil interior.

Poți să lași de la tine și să nu îți impui punctul de vedere dincolo de limita păcii pe care o inviți să domnească la voi în casă? Poți să păstrezi o discuție pentru momentul potrivit? Ești un partener corect în alianța cu copilul?

  1. Iubirea trebuie să fie cu adevărat necondiționată

Ai auzit cu siguranță în jur amenințări care implică retragerea iubirii, sau condiționează afecțiunea / acțiunile copilului. „Mă supăr și plâng dacă nu…”, „Ești urât ești când faci așa!”, „Te iubesc dacă …”. Toate acestea îi spun copilului că dragostea părintelui trebuie câștigată (chiar cu efort) și transformă astfel motivația interioară într-una exterioară, condiționată.

Copilul poate învăța că este mulțumit de sine după ce finalizează o acțiune sau poate învăța că părintele este mulțumit de el în același moment. Exersăm cu fiecare activitate această distincție, între motivația interioară și confirmarea exterioară. Atunci când lăudăm copii pentru că ne-au făcut viața mai ușoară cooperând, ei învață să urmărească acest rezultat – părintele fericit, iubitor. Cu cât laudele sunt mai multe, cu atât dependența de ele este mai mare. Implicit, încrederea în forțele proprii devine mai mică.

Orice ar face copilul și oricare ar fi ritmul său de dezvoltare sau rezultatul unei acțiuni, sprijinul și afecțiunea părinților nu se vor schimba, iar copiii au dreptul să știe acest lucru. Copiii sunt iubiți pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac.

  1. Vorbește mai puțin

Conștientizezi diferența majoră dintre răspuns și reacție. Odată ce acorzi unei situații câteva momente să se sedimenteze și respiri adânc, poți oferi răspunsuri, indicații și sugestii mai bune. Volumul mare de cuvinte care se revarsă din noi atunci când vrem să rezolvăm tot printr-o singură discuție este greu de integrat și obositor. Cuvintele puține, clare și înțelese în primul rând pentru emițător au mari șanse să își găsească răspuns pozitiv. A fi un părinte eficient implică desigur și abilitatea de a asculta.

  1. Privește din perspectiva copilului

Copilul are o perspectivă proprie: O revelație esențială pentru copii pe care a avut-o și Maria Montessori la începutul secolului trecut. Copiii mici sunt mult mai solicitați decât adulții care îi ghidează și îngfijesc, contrar aparențelor. Stimulii nenumărați și descoperirile majore privind propriul corp și lumea solicită copilul intens. Orice element nou sau greu de controlat riscă să îi supra-solicite și să genereze o reacție emoțională. Mulți dintre adulți continuă să aibă emoții pe care nu le pot gestiona, astfel că a pretinde unui copil mic stăpânire de sine este nejustificat.

Pe lângă constanță, liniște, simplitate și rutine, copiii au nevoie și de obiecte pe măsura lor. Obiectele casnice sunt de obicei construite pe măsura adulților, ceea ce poate deveni frustrant pentru un copil care își urmează implusul interior de a învăța prin imitație.

  1. Fii sincer

Copiii au nevoie de modele umane reale. Mai ales în primii ani de viață, tot ce spune și face părintele este adevărul absolut pentru copil. Aparența de părinte perfect face un deserviciu unui copil care va deveni, la fel ca părintele, un adult real, cu părți armonioase și părți mai puțin armonioase.

Cere-ți scuze față de copil când greșești, spune-i întotdeauna adevărul și modelează astfel un viitor adult asumat, conștient de sine, dornic să evolueze.

  1. Așteaptă-te la ce-i mai bun

Știm deja cum etichetele negative puse unui copil sau adult ajung să îl descrie, în timp. Un copil care aude mereu despre el că este problematic (cea mai politicoasă formulă dintre multe atribuite copiilor) se va comporta conform cu așteptările pe care adultul le are de la el. Un copil care aude mereu că nu este și nu face destul, va trăi cu îndoieli în privința propriei persoane.

  1. Spune da cât de des poți

Sigur, uneori este nevoie și de nu. Însă de foarte multe ori „nu” inhibă, în timp ce descoperirea unei alternative potrivite copilului scoate la iveală creativitatea adultului și răspunde nevoii copilului. „Nu” este util – poate preveni situații cu potențial periculos. În celelalte situații, „da” ne ajută să intrăm în lumea copilului și să înțelegem din perspectiva sa nevoia pe care o comunică. Atunci când adultul se întreabă ce în face pe copil să dorească acel lucru interzis, îi poate oferi ceva cu funcție similară, pe măsura puterilor lui.

  1. Lasă copilul să decidă mai des

Distincția foarte importantă se face înainte de decizia copilului. Părintele este cel care oferă OPȚIUNILE, în concordanță cu abilitățile copilului și având în  vedere contextul. Un copil care este întrebat „ce vrei să faci?” primește o libertate mai mare decât poate gestiona. La întrebarea „ce activitate preferi din aceste 2 variante pe care ți le propun?” copilul este capabil să răspundă și își poate exersa voința în mod autentic.

Copiii pot alege cu ce se îmbracă – dintre hainele de sezon sau pot alege în ce recipient mănâncă – dintre cele potrivite felului de mâncare. Prea multe opțiuni generează confuzie, iar prea puține ocazii de alegere, generează frustare. La mijloc, este echilibrul.

10.Ești rigid sau flexibil?

La final, extragem o întrebare esențială dintre ideile lui Alfie Kohn. Cum te raportezi la viața zilnică alături de copil? Câtă energie investești (sau irosești) pe reguli clare și multă planificare? Cât de mult loc păstrezi pentru autentic, sincer, de moment și de plăcere?

Predictibilitatea este bună, dar la fel de bune sunt și ocaziile autentice în care copilul poate participa la discuții contradictorii, la schimbări, la frustrări sau la elemente imprevizibile.

Viața are nevoie de fiecare ingredient pentru a fi completă, iar copiii de astăzi își poartă pașii spre propriile vieți autentice și complete de mâine.

 

Recomandăm lectura cărților lui Alfie Kohn, începând cu „Parenting necondiționat”, „Mitul copilului răsfățat”, „Pedepsiți prin recompense”, traduse și în limba română.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *