Urmărind interesul copilului

Paradoxal, în prezent una dintre cele mai recunoscute recomandări ale Mariei Montessori este aplicată tocmai pe dos.

”Follow the child”, spunea Montessori încă de acum un secol, iar noi alergăm după copii și în ziua de astăzi.

Urmărirea copilului este un proces discret, aproape pasiv, nu o acțiune fizică, așa cum poate să pară.

 

  • Cum știm ce îi atrage pe copii?

Cât de frumoși sunt oamenii liberi. Oamenii care acționează după principii proprii, cu grijă față de ceilalți, dar fără a-și sacrifica opiniile și interesele ușor.

Psihologia maselor ne arată cât de ușoară este pentru cei mai mulți dintre noi aderarea la așteptările exterioare. Ne punem de multe ori pe locul doi, în urma tiparelor generațiilor trecute și în urma așteptărilor sociale perpetuate fără utilitate. Este rândul nostru să mai dăm câteva straturi și să privim copilul cu ochi noi, mult mai discreți și respectuoși. Avem ocazia să învățăm multe de la copii, dacă le acordăm răgaz să ni le arate.

Putem afla ceea ce îi atrage pe copii doar după ce facem 3 pași în spate și privim. Cu mintea liniștită, fără să căutăm să obținem ceva, fără să supra-stimulăm și fără a ne propune să îi învățăm. Asumându-ne rolul de ghid.

 

INTERESUL COPILULUI – Ce îl atrage și de ce?

Tips and tricks:

  1. OBSERVAREA – Lasă-l pur și simplu să fie, să se desfășpare așa cum îi spune instinctul. Vezi ce face el când nu ești în zonă, când nu îl ghidezi, când niciun adult nu intervine în procesul lui de explorare. Observă acțiunea, fără să interpretezi (vei observa că lovește masa cu bățul în mod repetat, ține un ritm, obține sunete diverse în funcție de suprafață sau vei considera că încearcă să rupă bățul, strice masa?)
  2. RĂBDAREA – Procesul de căutare, selecție și alegere al copilului poate părea lung din persepectiva adultului care „stie” deja ce vrea sau are nevoie copilul să facă. Copilul însuși știe cel mai bine ce are nevoie și se lasă ghidat de instinct. El are nevoie de TIMP și de adulți care acționează cu 2 viteze mai încet decât le spune primul impuls.
  3. ALEGEREA – Dă-i timp să aleagă, nu îi pune tu în mână jucării, cărțulii sau orice crezi tu că i-ar fi cel mai util la vârsta lui, ci lasă la îndemâna lui un număr mic de obiecte din care el poate să alege ceea ce îl stimulează.

 

(În imagine: Copilul a observat cum fructele au fost aduse în mediul clasei și a anticipat momentul gustării. A manifestat interes pentru activitatea de pregătire a fructelor pentru colegi și, a solicitat ajutorul adultului pentru facilitarea activității)

  • Adultul în rol de ghid

Uneori, fără intenție, proeictăm asupra copiilor din complexul de frustrări, obligații, lipsuri ale altor vremuri. Astăzi, căutăm să le oferim ceea ce poate nu am primit și îi lăsăm să fie cum își doresc, cum poate noi nu am reușit să fim. Totuși, această nouă libertate plină de posibilități a prezentului, aduce o mare responsabilitate de selecție și ghidaj.

Asumarea rolului de lider de către adultul de astăzi este esențial pentru a pune bazele adultului autonom de mâine.

Este ușor să dai idei unui copil de 2 ani. Interesul lor este ușor de captat de orice activitate care implică motricitate, proporții, potriviri și multe altele. Alegerea momentului pentru intervenția adultului este însă o adevărată artă pe care adulții din generația de astăzi o intuiesc și sunt deschiși să o învețe. De multe ori, simpla observare a copilului ne dă indicii, dacă este tratată serios. Există o mulțime de îndemnuri în lumea Montessori de a observa cât mai mult copilul.

 

Ce face un ghid Montessori:

  • ANTICIPEAZĂ – privind camera din unghiul copilului, înainte ca acesta să înceapă explorarea, vom descoperi potențiale puncte de interes. Astfel, putem decide înainte dacă sunt potrivite sau nu pentru a fi la îndemână, evitând astfel intervenția în procesul de explorare pentru a evita eventualele acțiuni periculoase pentru copil sau dăunătoare mediului. Un mediu Montessori pregătit permite copilului să exploreze fără să fie nevoie de un adult care să îl oprească din acțiunile sale.
  • MODELEAZĂ – înainte să aibă ocazia de a interacționa cu obiecte din casă pe cont propriu, copilul are nevoie de un adult care să îi arate CUM se folosesc obiectele respective. Acest proces poate fi de durată și poate implica multă repetiție. Prezentând modul de folosire sau limitele explorării ÎNAINTE de acțiunea copilului, evităm din nou întreruperea lui din proces și inhibarea explorării.
  • RESPECTĂ copilul în mod profund. Copiii nu au nevoie să fie luați „pe sus” sau de sus de adult, ci au nevoie de un partener de dialog, de un adult cooperant care îl ia în serios în orice moment.

 

  • Capcana suprastimulării

 

În mod ideal, copiii de astăzi vor primi doar ce le este util din bagajul adulților. În rest, ei își vor alege singuri direcția și își vor descoperi menirea. De multe ori, o bază largă de cunoștințe asimilate fără filtru personal, devine o greutate pe care copilul o ia cu el și o duce mai departe peste generații.

Stimularea este bună, în măsura în care urmărește interesul deja manifestat de copil. Copilul ne arată că este dorinc să își exerseze motricitatea și să înțeleagă principiul de funcționare al obiectelor care îi atrag atenția.

Exemple:  dacă are tendința să meargă des la un anumit dulap pentru a închide și deschide ușile în mod repetat fără a accesa ceva aflat în interior, îi putem pune la dispoziție materiale care merg pe același principiu de închis-deschis (uși, cutii, fermoare, buzunare, capace diverse etc.). Dacă manifestă interes pentru îmbrăcat / dezbrăcat, îi putem oferi ocazii să exerseze fără presiunea timpului care poate interveni atunci când ne pregătim să ieșim din casă.

Educatorii primesc uneori recomandări din partea părinților care vizează de gradul de stimulare al copilului. Cumva, în mod ideal, ei sunt de acord că cei mici știu exact ce au nevoie și își urmăresc interesul de dezvoltare. În practică însă, ar fi mulțumiți să vadă că educatorul „îl implică mai mult pe copil”, îl stimulează, îi dă idei sau „îi dă ceva de lucru”. Privind din exterior, unii copii se plimbă prin clasă, aparent fără scop și fără adulți care să le ghideze pașii. Acești copii însă, asimilează și integrează în ritm propriu, observă colegii în timpul lucrului, inventariază vizual materialele accesibile pe raft sau își alocă timp pentru a alege, nefiind obișnuiți să fie ei cei care decid. Adultul care oferă mereu idei și materiale copilului riscă uneori să îl inhibe pe acesta și să îi anuleze instinctul de a căuta activități, de a explora.

(În imagine: Copilul a manifestat interes pentru o activitate destinată de obicei colegilor mai mari. A avut însă libertatea de a o accesa și, prin observare, educatorul a identificat o nevoie diferită față de cea aparentă: Copilul nu a intrat încă în fereastra senzorială pentru scris, însă manifestă interes pentru exploarare senzorială a materialului, ceea ce îi va pregăti îndemânarea pentru exersarea ulterioară a scrisului)

Dorința părinților de a răspunde curiozității și intereselor copilului este firească și aduce rezultate benefice pe termen lung, dacă derivă din interesul manifestat al copilului.

Cu alte cuvinte, lăsați copilul să vă arate ce îl interesează și porniți de acolo atunci când îi puneți la dispoziție activități, chiar dacă pentru o vreme vă testați răbdarea observândul cum se plimbă și atinge lucruri, aparent fără o finalitate.
Generația nouă ne împinge spre o abordare nouă care ne duce spre o lume nouă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *